Ultimele clipe cu tine, cu nimeni...urmand drumul de caramizi galbene care se grabeste spre nicaieri, in timp ce trag dupa mine o valiza plina de regrete. Pe unele le-am lasat in urma, uitate prin dulap, intre fire de praf. Altele, mai mici si mai ascutite le-am invelit in hartie de ziar invechita de vreme si o sa le car dupa mine. Zi dupa zi, vis dupa vis...
Cu pauze mici, strecurandu-ma printre siluete de carton sau izbind de-a dreptul zidurile in drumul meu, merg mai departe. Privind inapoi, imaginea e mereu alta; in fata mea, filmul viitorului se deruleaza incet, fara subtitrare. Ploaia si ceata, care odata imi dadeau fiori, acum ma fac sa zambesc. Frigul ma face sa grabesc pasul, vocile ma fac sa intorc capul...
Pasind in cadenta pe asfaltul crapat las in urma orase, case, mizerii pe care am ajuns sa le cunosc atat de bine. As fi vrut sa iau cu mine niste fotografii, sa-mi aduc aminte de tine cand o sa stau acolo sus, pe norul meu. As fi vrut sa tin minte glasuri familiare, dar vocile din capul meu nu m-au lasat. ..
Linistea e amagitoare, deja simt in ceafa suflarea noptii. Mi te imaginez mergand langa mine, fumand grabit si tragandu-ma de mana. Acest "nicaieri" e taaaaare departe, acum imi dau seama. E prea tarziu sa ma intorc acum, sigur ai si schimbat incuietorile. N-o sa te sun maine sau peste zece ani, cand voi ajunge acolo unde ti-am zis ca plec. Nici macar n-o sa te pandesc seara, cand iesi in oras si te prefaci ca nu mai stii cine sunt...
Pierduta in ganduri, cu o valiza plina de regrete, un pas mai aproape de nicaieri si cu sufletul mai gol pe jumatate...
No comments:
Post a Comment