Mai departe

Pe neasteptate, isi ridica sufletul pe jumatate mai gol din baltoace si porni mai departe. Geamantanul plin de regrete devenea din ce in ce mai usor, pentru ca a invatat ceva nou: sa uite. A uitat nume, fete si gesturi. A uitat cuvinte, promisiuni, la un moment dat, noaptea trecuta chiar a uitat sa-si aduca aminte.

Obosita si murdara de atatea ganduri, cu genunchii insangerati din cauza regretelor adunate de pe jos, cazute din valiza si imprastiate in noroi, cu mult prea multe virgule si alte semne de punctuatie inca neinventate, se prabusi asta-noapte in mijlocul strazii. Era pustie, si strada si ea. Oamenii normali erau undeva la adapost, in spatele zidurilor, jucandu-se cu mintile celorlalti... Ea nu se juca deloc, pentru ca nu fusese in stare sa invete nici o regula.

Cu privirea incetosata si cu urechile inca vuind de ganduri noi, astepta. Era sigura ca undeva, de cealalta parte a orasului, cu lumina stinsa, cineva incepea sa-si stearga din memorie chipul ei. Nevoind sa se intoarca in trecut, nici macar cu gandul,hotari sa ramana nemiscata. Incet, parca apasand pe fiecare muschi, cu o durere care nici macar nu mai durea, gandurile trecura mai departe. Cand nu-si mai adusese aminte nici macar numele ei, in sfarsit se ridica.

Era gata sa mearga mai departe.