Cateodata as vrea sa dau timpul inapoi. Sa nu fi plecat, sa nu fi vrut mai mult. As vrea sa stiu si acum ce stiam atunci, si sa-mi fie de ajuns. Sa pierd nopti cu tine, ca sa nu-mi pierd mintile singura. Sa fiu ciudata si tu sa te simti normal, langa mine. Era frumos atunci, in intuneric, sa vorbim in fiecare zi si sa nu stiu cine esti.
Acum s-a facut lumina. Am vazut lumea in toata uratenia ei, am inghitit fiecare lacrima nascuta din prea multa cunoastere. Am invatat sa merg pe sarma, fara plasa de siguranta. Am nopti linistite si zile plictisitoare. Am gasit raspunsuri intrebari expirate acum cinci ani. Nu-mi mai pasa. Stiu cum sa atrag atentia cand nici macar nu snut acolo, stiu cum sa fiu invizibila cand se aprind reflectoarele si lumina cade pe langa mine.
Nu am nevoie de otrava ca sa-mi trezesc demonii. Nu mi-e frica de ce am in suflet, n-o sa stiu niciodata ce-i aia trac. Nu ma intereseaza ce crezi, ma simt bine in capul meu.
Imi cumpar multumirea la kilogram, in weekend cu reducere.
No comments:
Post a Comment